vineri, 8 aprilie 2011

Despre frustrari

În faţa frustrării, oamenii reacţionează diferit.

Unii devin războinici. O frustrare este percepută ca o declaraţie de război şi astfel răzbunarea devine un scop.

 Armele acestui război sunt gândurile nevrotice de neacceptare a frustrării, cum ar fi:
Cum îşi permite Gigel să-mi spună aşa ceva?
Lasă că ajunge el la mine!!!
Eu nu tolerez aşa ceva!
Cine se crede el?
Ce drept are să se poarte cu mine aşa?
Nemernicul, cât bine i-am făcut!!!
Nu înţeleg cum poate să doarmă liniştit ?!
Îmi vine să-i sparg capul când îl văd!!!

Iată cum, pornind de la o frustrare, gândirea nevrotică escaladează şi ajungi să ai gânduri criminale. Organismul tău reacţionează la aceste gânduri: pulsul se accelerează, creşte tensiunea, nu mai ai linişte, ai insomnii, nu te mai poţi concentra la activităţi importante. În timp ce tu te chinuieşti singur, Gigel e cu prietenii la bazinul de înnot şi habar nu are de războiul din mintea ta.

Mai mult, când vă întâlniţi pe scările blocului unde sunteţi vecini, îi arunci o privire ucigătoare şi nu-i răspunzi la salut pentru că vrei să-l pedepseşti. Dar, Gigel nu se supără pentru că el reacţionează altfel la frustrări. El e un tip mai filozofic... eh. S-a gândit că probabil ai avut o zi mai proastă şi îşi vede de drum fără să facă o tragedie din faptul ca nu i-ai răspuns la salut.

În cartea mea afli cum poţi înlocui gândurile nevrotice cu gânduri constructive şi astfel sa-ţi păstrezi calmul şi liniştea. http://steladiaconu.wordpress.com/

Să  ai o zi senină, fără mari frustrări.

duminică, 3 aprilie 2011

Se spune ca atunci cand esti impovarat de necazuri un prieten adevarat te ajuta sa iti porti povara si astfel ea se injumatateste. Iar cand ii spui bucuria ta ea se dubleaza. Un astfel de prieten e o comoara!!!