În faţa frustrării, oamenii reacţionează diferit.
Unii devin războinici. O frustrare este percepută ca o declaraţie de război şi astfel răzbunarea devine un scop.
Armele acestui război sunt gândurile nevrotice de neacceptare a frustrării, cum ar fi:
Cum îşi permite Gigel să-mi spună aşa ceva?
Lasă că ajunge el la mine!!!
Eu nu tolerez aşa ceva!
Cine se crede el?
Ce drept are să se poarte cu mine aşa?
Nemernicul, cât bine i-am făcut!!!
Nu înţeleg cum poate să doarmă liniştit ?!
Îmi vine să-i sparg capul când îl văd!!!
Iată cum, pornind de la o frustrare, gândirea nevrotică escaladează şi ajungi să ai gânduri criminale. Organismul tău reacţionează la aceste gânduri: pulsul se accelerează, creşte tensiunea, nu mai ai linişte, ai insomnii, nu te mai poţi concentra la activităţi importante. În timp ce tu te chinuieşti singur, Gigel e cu prietenii la bazinul de înnot şi habar nu are de războiul din mintea ta.
Mai mult, când vă întâlniţi pe scările blocului unde sunteţi vecini, îi arunci o privire ucigătoare şi nu-i răspunzi la salut pentru că vrei să-l pedepseşti. Dar, Gigel nu se supără pentru că el reacţionează altfel la frustrări. El e un tip mai filozofic... eh. S-a gândit că probabil ai avut o zi mai proastă şi îşi vede de drum fără să facă o tragedie din faptul ca nu i-ai răspuns la salut.
În cartea mea afli cum poţi înlocui gândurile nevrotice cu gânduri constructive şi astfel sa-ţi păstrezi calmul şi liniştea. http://steladiaconu.wordpress.com/
Să ai o zi senină, fără mari frustrări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu